70 de ani de bibliotecă publică la Aleșd!

 

Miercuri, 9 noiembrie 2022,  Biblioteca Orăşenească ”Octavian Goga” din Aleşd în prezența unor dragi oaspeți au sărbătorit 70 de ani de lectură publică.

La eveniment au participat domnul Ioan Todoca, Primar al orașului Aleșd, doamna Ancuța Schiop, manager al bibliotecii, Gheorghe Șincai din Oradea, doamna Mariana Trofin,  părintele Călin Ioniță, preot al Parohiei Ortodoxe Aleșd, directori ai instituțiilor de învățământ din oraș și cititori.

Aniversarea celor 70 de ani de biblioteca publică la Alesd ne duce înapoi în anul 1952 și ne amintește câți oameni inimoși și-au dedicat viața profesională creșterii acestei biblioteci în folosul comunității.

Bibliotecarii de acum Silvia Kosa, Georgeta Ardelean, Tamara Hadadea, Denisa Alb vorbesc cu respect despre  bibliotecarii de atunci : Ioan Todoca, Egri Marta, Vădan Ana, Ilosvai Magda, Tudose Elena, din 1962 Negruț Mihai, Rusu Anastasia , Clujiu Mariana, Jozsa Francisc, din 1966 doamna Leho Florica, Velea Elena, Butuc Valentina, Deftu Aurel, Miere Ioan, Kovacs Emese, Ban Aniko.

Cuvânt de admirație și recunoștință față de bibliotecă au avut cititorii fideli și partenerii bibliotecii elevi profesori, pensionari, toți cei care de-a lungul timpului au călcat pragul bibliotecii în căutare de cărți, internet, informație, idei, liniște sau consolare.

Vorbitorii au pus accent pe buna colaborare existentă între biblioteca din Aleșd și cea din Oradea sub patronajul Consiliului Local Aleșd dar și al Consiliului Județean Bihor, la a cărui inițiativă și susținere financiară bibliotecile din județ primesc carte nouă, atât de necesară.

Tot în cadrul manifestării a fost lansată cartea Biblioteca ”Octavian Goga”, Aleşd – File de monografie, autor Silvia Kosa, acesta fiind modul de a onora cartea, cititorul și biblioteca în viziunea doamnei bibliotecar.

Un grup de eleve pregătite de D-na prof. Olimpia Pusztai a oferit un moment emoționant cu tema „Cărțile au și suflet!”, iar D-na prof. pens. Mitrea Simpronia și d-na Paula Madar au ținut să onoreze biblioteca la ceas aniversar.

Ziua poliției române - 200 de ani în slujba comunității !

Ziua poliției române - 200 de ani în slujba comunității, Mare sărbătoare ,mare bucurie , mulți copii ,de ziua Bunei Vestiri , când se împlinesc 200 de ani de la atestarea documentară a Poliției Române. Curtea Bibliotecii locul demonstrației câinelui polițist în lupta cu infractorii ! Respect !

 

 

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza

 

  În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar român modern.

Unirea celor două principate a început practic în anul 1848, atunci când s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.

Deşi au existat şi voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureştiului drept capitală va face ca Moldova să-şi piardă din influenţă, divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 şi 1858 au demonstrat dorinţa de unire a populaţiei.

A urmat toamna anului 1858, când în principate a început organizarea alegerilor pentru domnitor.

La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful partidei unioniştilor moldoveni.

În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza.

În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.

Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului -, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

 

                                                  Ardelean Georgeta Lucia

 

BADEA CARTAN – APOSTOLUL CARTII – PRIMUL NOSTRU BIBLIOTECAR

         

Gheorghe Cârţan, cunoscut mai ales sub numele de Badea Cârţan, născut la data de 24 ianuarie 1849 în comuna

 Cârţişoara, a fost un ţăran sibian autodidact care a militat activ şi logistic pentru independenţa românilor din

 Transilvania. Intrat în legenda locurilor, acest cioban ardelean, născut într-o familie cu încă şase copii, reprezintă unul dintre cele mai elocvente simboluri ale conştiinţei naţionale româneşti. 

Însetat de cunoaştere, el nu numai că şi-a procurat cărţi din România dar a şi răspândit cu desaga prin satele din sudul Transilvaniei, circa 200.000 de volume. Printre localnici mai circulă încă întâmplarea care i-a deşteptat tânărului fiu de cioban iubirea faţă de neamul românesc. Aflat împreună cu părintele său şi cu turma de oi pe crestele munţilor, într-o zi senină de vară, în care panorama Făgăraşilor se distingea până departe în zare, acesta a avut curiozitatea de a-şi întreba tatăl ce se afla dincolo de crestele semeţe ale munţilor. Răspunsul cum că acolo sunt români, l-a nedumerit pe puşti care i-a replicat:

Dar noi ce suntem? Nu suntem tot români? De ce aici nu-i tot România?

De atunci a simţit nevoia să treacă dincolo, în vechiul regat. A ocolit străjile ungureşti şi a ajuns la ciobanii argeşeni. Acolo l-a întâlnit pe intelectualul braşovean Ion Cotigă, căruia i-a devenit discipol, învăţând aproape totul despre trecutul neamului său. În anul 1877, şi-a pus turma de oi la dispoziţia armatei române, înrolându-se voluntar în Războiul de Independentă. A călătorit pe jos, timp de 45 de zile, până la Roma, pentru a vedea cu proprii săi ochi Columna lui Traian şi celelalte mărturii ale vechimii şi latinităţii poporului român. Acest lucru i-a impresionat profund pe italieni, care au titrat în toate ziarele vremii, pe prima pagină: “Un dac a coborât de pe columnă”.

În 1895 i-a vizitat în închisoarea din Vacz pe memorandiştii condamnaţi în procesul de la Cluj. S-a stins din viaţă la 7 august 1911, fiind înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: “Aici doarme Badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”.

De menţionat că, la Cârţişoara se află Muzeul Etnografic şi Memorial ce poartă numele celui mai reprezentativ fiu al satului, Badea Cârţan, cuprinzând tot felul de obiecte ce au aparţinut acestuia. De asemenea în Parcul “Astra” din Sibiu se află şi un bust al celebrului ţăran autodidact, confecţionat în 1974 din bronz, înalt de 1,20 m şi aşezat pe un soclu de travertin, operă a sculptorului sibian Kurtfritz Handel.

Urme de opinci in istorie: Badea Cârţan

În urma cu peste 100 de ani, un cioban din Ardeal a bătut pe jos drumul Romei, ca să vadă cine e “mama şi tata” românilor.

4 martie 2006. Dimineaţa rece de primăvară. Sunt în Cârţişoara, la poalele Munţilor Făgăraş, de pe care zăpada se spulbera în ocoluri largi. Caut poveşti şi oameni care îşi amintesc de Badea Cârţan, celebrul cioban care a mers pe jos până la Roma, ca să-şi vadă strămoşii de pe columna traiană, cu ochii lui. Ce mai ştiu urmaşii, la aproape o sută de ani de la moartea lui despre el? Cine a fost, de fapt, eroul din Cârţişoara? Un visător, un aventurier, un patriot? “Ai tu mamă? Ai tu tată? Du-te la Roma să vezi”.

Era om voinic şi bărbat frumos, da pântru aceea tăt nu s-o însurat, ca el pântru asta o fost făcut în lumea asta: să care cărţile, ca să lumineze pe români. Io stau numa şi mă gândesc, cum o fi trecut el Alpii, cât o fi umblat el de mult până la Roma, de i-or trăbuit patru părechi de opinci până o ajuns la Columnă. Aşa o lăsat Dumnezău, să fie el cu cărţile. Toate şcolile de aici le-o umplut de cărţi romaneşti. Ungurii

 l-or urmărit peste tot. Păi, altfel di ce i-or ars cărţile?“

             Dumnezeu Viu Este!”

La 15 ianuarie , un inger a coborat printre noi , invesnicindu-ne

       La 15 ianuarie , un inger a coborat printre noi , invesnicindu-ne

              “ Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar “

                                                        Mihai Eminescu

         In fiecare an in noaptea de Craciun Dumnezeu il trimite pe pamant pe ingerul Craciunului cu daruri pentru copii.

         El intra din casa in casa si se opreste la capataiul fiecarui copil. Dintr-o privire ii citeste si ii cantareste sufletul , dupa care scoate din desaga darul harazit lui de Dumnezeu.

        A ajuns si la o casa simpla , taranesca. A intrat incetisor intr-o odaie.  Acolo , intr-un patut cu cearsafuri curate, dormea adanc un baietel.

       Ingerul a vrut sa -i cantareasca sufletul si nu a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare , atat de mare , ca ingerul s-a speriat si a tresarit ,nestiind ce sa inteleaga.

       Oare avea el prin desaga vreun dar potrivit pentru acest copil ? Tremurand usor a ingenunchiat langa patutul copilului si i-a asezat darul pe frunte.  S- a aplecat cu evlavie si a sarutat picioarele copilului care primise ca dar  SUFERINTA.

                                      

       Copilul acela era  MIHAI EMINESCU.

       El este insasi emblema fiintei romanesti , un Ianuar intrat in poveste , in eterna poveste a Poesiei.

       La implinirea a 165 de ani de la nastere l-am omagiat  in biblioteca noastra care poarta numele unui alt om de cultura si patriot roman  Octavian Goga.

                                                          Georgeta Lucia Ardelean

Ganditi-va la ...Eminescu

Ziua culturii nationale

Nu , nu l-am uitat pe Eminescu ! Desi pare ca interesul pentru cel mai mare poet al romanilor este scazut pe zi ce trece , desi tot mai multi tineri intrebati fiind pe strada nu prea au habar despre Eminescu si nu pot reda macar o poezie , cadre didactice entuziaste l-au sarbatorit asa cum se cuvine . Aici la noi la biblioteca.

In 14 ianuarie , elevii din clasa a III – a , condusi de doamna Maria Puscas au vizionat o prezentare power – point cu secvente din viata si opera poetului, 

au recitat si cantat melodii pe versurile lui Eminescu.

Copiii au pregatit desene care au ilustrat poezii din creatia eminesciana.

O activitate similara a avut loc si in 15 ianuarie , de data aceasta ne-a vizitat grupa mare de la Gradinita cu program prelungit “Holcim” alaturi de doamna educatoare Florica Vesa.

Copiii au fost pentru prima data la biblioteca si au vizitat sectiile bibliotecii, au recitat poezii , au cantat si au prezentat teatral “ Somnoroase pasarele “.

Au vizionat apoi expozitia de carte frumos ilustrata pentru copii din opera lui Mihai Eminescu.

Spre deliciul lor au fost invitati sa scrie asemeni lui Eminescu cu o pana de gasca .

15 Ianuarie – sarbatoarea poeziei romanesti , sarbatoarea cuvantului ziditor , a cuvantului care se descopera in tainele universului si naste noi mistere – sa nu o uitam niciodata !

15 Ianuarie – Ziua culturii naţionale

Dumnezeu a vrut ca Poezia românească să aibă o sărbătoare a ei. Şi- atunci ni l-a trimis pe Eminescu, la mijloc de Ianuar, să ne încânte cu muzica nepereche a cuvântului său de har. Ne-a îngăduit” să ne vedem sufletul” cum spune Geo Bogza în minunatul său basm intitulat „ Eminescu”. Înger bun , Eminescului i-au plăcut românii şi- a rămas printre ei ca unul de-al lor. S-a lepădat de veşnicie , pentru a înveşnici cântarea unui neam blând şi cântăreţ. Pentru a da contur germenilor latenţi ai geniului care scosese din izvorniţi de dor Mioriţa şi Meşterul Manole. Înger şi om , Eminescu este nu numai sinteza unui mod de viaţă ci şi trăire întru idee şi eternitate şi nu mai puţin piatră de temelie a cuvântului ziditor, a cuvântului care se descoperă în tainele universului şi naşte noi mistere. El este însăşi emblema fiinţei româneşti, un Ianuar intrat în poveste, în eterna poveste a Poesiei. La 15 Ianuarie , un înger a coborât printre noi, înveşnicindu-ne. Olimpul poeţilor, de-atunci, este urcat şi de români. Aşa a început doamna Ardelean Georgeta cuvântul la aniversarea celor 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. `

Acţiunea a avut loc la Centrul de zi pentru persoane vârsnice şi a avut loc în colaborare cu Colegiul Tehnic „Alexandru Roman „.

A urmat o prezentare power – point cu imagini din viaţa şi activitatea poetului şi fond muzical spre deliciul celor prezenţi din ce în ce mai mulţi spre bucuria noastră . Momentul a fost realizat de doamna Urs Hadadea Tamara.

A urmat un alt moment foarte gustat de cei prezenţi, un recital de poezie susţinut de elevele Popovici Valentina , Achim Elisa şi Opre Miriam. Un bonus a fost vizionarea „ Interviu cu Dumnezeu „ a lui Octavian Paler. Şi pentru că toată lumea era atât de încântată doamna Ardelean le-a citit şi basmul „Eminescu „ de Geo Bogza.

EMINESCU BASM de Geo Bogza „Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe pământ , sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte,iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând i-a prins noaptea pe câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi şi tot rătăcind ei prin întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.

Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie , dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns : - Oameni buni ! Atunci omul, potolind câinii , i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe:- Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore , dă fuga la fântână după o doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte... Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe şi i-au ospătat şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc. A doua zi dimineaţa iar le-au dat să se spele, i-au ospătat , le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-au urat drum bun. Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu : -Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos! -Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre , c-ai văzut că nu erau nevoiaşi ? -Doamne , fă ceva,fă-i ca să -şi vadă măcar o dată sufletul ! -Să-şi vadă sufletul spui , Sfinte Petre ? Da , Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de colo ... Bine , Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu , privind gânditor satul din vale.

Iar după o vreme , din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU.

Evocare Mihail Sadoveanu

Evocare Mihail Sadoveanu La 5 noiembrie 1880 s-a născut la Vânători – Neamţ marele scriitor , povestitor, nuvelist , romancier , academician şi om politic Mihail Sadoveanu.

Colectivul Bibliotecii „Octavian Goga „ împreună cu elevii claselor a şasea şi a şaptea conduşi de doamna profesoară Olimpia Pusztai au participat la o evocare Mihail Sadoveanu care a început cu o prezentare power – point cu viaţa şi activitatea scriitorului alcătuită de doamna bibliotecară Tamara Urs – Hadadea .

A urmat un eseu scris de eleva Adina Moş , o călătorie imaginară prin opera lui Mihail Sadoveanu , care a fost răsplătit cu aplauze .

Elevul Adrian Turcuş a prezentat o lucrare despre binecunoscutele plăceri ale scriitorului , vânătoarea şi pescuitul , apoi copiii au ascultat poezia „Sara pe deal „ de Mihai Eminescu , recitată de Mihail Sadoveanu cu vocea lui inconfundabilă.

Doamna bibliotecară Silvia Kosa a recitat una din poeziile lui Sadoveanu care nu este cunoscut aproape deloc ca poet. Acţiunea s-a încheiat cu o surpriză din partea doamnei profesoare Olimpia Pusztai care a oferit tuturor dulciuri şi sucuri şi ne-am dedulcit cu toţii !!!

Georgeta Ardelean