Ziua
Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului[1][2] este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima
comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă
prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1
noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.
La 24 ianuarie 2005, în cadrul
unei ședințe speciale[3], Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a
eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a
avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte
naționalități de către regimul nazist german.
27 ianuarie
este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de
exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost
eliberat de armata sovietică.
Lagărul de concentrare Auschwitz
Auschwitz este numele german al
orașului din apropiere, Oświęcim,
situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a
fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de
linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei
și alte naționalități din întreaga Europă.
Ruine de
barăci la Birkenau
După
cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile
orașului Oswiecim,
transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste. Din
vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția
delegațiilor internaționale, iar când au fost întrebați de ce au înființat
acest lagăr, naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această
lume de elementele ei precare. La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii
acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri
imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi
ani mai târziu, capacitățile de "cazare" ale lagărului Auschwitz I
nemaifiind încăpătoare, s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre,
respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz II). Aceste două noi capacități de
ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile
crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste
crime se executau sub deviza "munca eliberează", înscrisă pe
frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat - dovadă a
cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea
curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective.
Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că
niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane.
Am vizitat Lagărul de concentrare
Auschwitz și am și acum în minte
sentimentele de atunci , nodul din stomac ,anxietatea pe care am simțit –o în
locul acela sumbru înconjurat de sârmă ghimpată , coșurile de fum și clădirile
în care erau gazați și arși atâția oameni nevinovați , barăcile în care dormeau
grămadă în frig și morți de foame unde și acum miroase a moarte …
O dată în viață trebuie vizitat Lagărul de concentrare Auschwitz spre aducere
aminte !
Ardelean Georgeta Lucia
