joi, 11 februarie 2021

„Ziua Internaţională a Cititului Împreună”

 




„Ziua Internaţională a Cititului Împreună” sau „Ziua Internaţională a Cititului cu voce tare” este un eveniment global inițiat de Asociaţia LitWorld și marcat în peste 100 de țări, în prima miercuri din luna februarie. Prin această zi se doreşte să fie atrasă atenţia comunităţii internaţionale asupra importanţei cititului și a alfabetizării ca drept fundamental al omului.

În România evenimentul a început să fie marcat din 2015, Asociaţia „Citim Împreună România” organizând acțiuni în acest sens.



         Asadar numai bine venita poate fi o astfel de Zi,   fiindca nu ne-am intalnit de mult... ca sa putem citi impreuna , ca sa puteam visa impreuna cu ochii deschisi , da tinand in maini o carte ! Si pentru ca acesta sa fie posibil ne-am intalnit cu minunatii curiosi de la AfterSchool Orion - Alesd.



  






                    Am citit ”Impreuna cu Luca ”...




                             despre cat de importanta e familia si despre cum sa poate realiza arborele genealogic. 


     Si fiindca ne este dor de primavara am ”calatorit putin si printre ierburi si flori  ” si am aflat ca aceasta interesanta carte 



  ”Calatorie printre ierburi si flori ” de Iulia Iordan - a fost premiata  pentru ”Cea mai frumoasa carte pentru copii ” in  anul 2013. Si nu e nici o mirare ca e asa , pentru cate lucruri interesante am aflat citind-o!

      


 Am avut apoi o discutie incitanta despre carti -autori - nemurire si mai ales neuitare !

       O da ! neuitare- caci despre neuitare e cititul sau despre aducere-aminte sau despre faptul ca poti ”trai ” atatea vieti cate carti citesti !



               Si ca  sa facem acesta zi si mai vesela , am inceput sa o coloram putin !









                                   Sa ne vedem cu bine si pana data viitoare sa mai si citim  !

                                                                                                                                 Tamara   Urs

luni, 1 februarie 2021

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

 

 

      

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului[1][2] este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.

        La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale[3]Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.

27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

 

 

  Lagărul de concentrare Auschwitz

 

 

   Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.














Ruine de barăci la Birkenau

După cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile orașului Oswiecim, transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste. Din vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția delegațiilor internaționale, iar când au fost întrebați de ce au înființat acest lagăr, naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această lume de elementele ei precare. La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de "cazare" ale lagărului Auschwitz I nemaifiind încăpătoare, s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz II). Aceste două noi capacități de ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste crime se executau sub deviza "munca eliberează", înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat - dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane.

   






















 Am vizitat Lagărul de concentrare Auschwitz  și am și acum în minte sentimentele de atunci , nodul din stomac ,anxietatea pe care am simțit –o în locul acela sumbru înconjurat de sârmă ghimpată , coșurile de fum și clădirile în care erau gazați și arși atâția oameni nevinovați , barăcile în care dormeau grămadă în frig și morți de foame unde și acum miroase a moarte …



    O dată în viață trebuie vizitat  Lagărul de concentrare Auschwitz spre aducere aminte !

 





                                            Ardelean Georgeta Lucia