Gheorghe Cârţan, cunoscut mai ales sub
numele de Badea Cârţan, născut la data de 24 ianuarie 1849 în comuna
Cârţişoara, a fost un ţăran sibian autodidact
care a militat activ şi logistic pentru independenţa românilor din
Transilvania. Intrat în legenda locurilor,
acest cioban ardelean, născut într-o familie cu încă şase copii, reprezintă
unul dintre cele mai elocvente simboluri ale conştiinţei naţionale româneşti.
Însetat de cunoaştere, el nu numai că şi-a procurat cărţi din România dar a şi
răspândit cu desaga prin satele din sudul Transilvaniei, circa 200.000 de
volume. Printre localnici mai circulă încă întâmplarea care i-a deşteptat
tânărului fiu de cioban iubirea faţă de neamul românesc. Aflat împreună cu
părintele său şi cu turma de oi pe crestele munţilor, într-o zi senină de vară,
în care panorama Făgăraşilor se distingea până departe în zare, acesta a avut
curiozitatea de a-şi întreba tatăl ce se afla dincolo de crestele semeţe ale
munţilor. Răspunsul cum că acolo sunt români, l-a nedumerit pe puşti care i-a
replicat:
Dar noi ce
suntem? Nu suntem tot români? De ce aici nu-i tot România?
De atunci a simţit nevoia să treacă
dincolo, în vechiul regat. A ocolit străjile ungureşti şi a ajuns la ciobanii
argeşeni. Acolo l-a întâlnit pe intelectualul braşovean Ion Cotigă, căruia i-a devenit
discipol, învăţând aproape totul despre trecutul neamului său. În anul 1877,
şi-a pus turma de oi la dispoziţia armatei române, înrolându-se voluntar în
Războiul de Independentă. A călătorit pe jos, timp de 45 de zile, până la Roma, pentru a
vedea cu proprii săi ochi Columna lui Traian şi celelalte mărturii ale vechimii
şi latinităţii poporului român. Acest lucru i-a impresionat profund pe
italieni, care au titrat în toate ziarele vremii, pe prima pagină: “Un dac a coborât de pe columnă”.
În 1895 i-a vizitat în închisoarea din
Vacz pe memorandiştii condamnaţi în procesul de la Cluj. S-a stins din viaţă la
7 august 1911, fiind înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: “Aici
doarme Badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”.
De menţionat că, la Cârţişoara se află
Muzeul Etnografic şi Memorial ce poartă numele celui mai reprezentativ fiu al
satului, Badea Cârţan, cuprinzând tot felul de obiecte ce au aparţinut
acestuia. De asemenea în Parcul “Astra” din Sibiu se află şi un bust al
celebrului ţăran autodidact, confecţionat în 1974 din bronz, înalt de 1,20 m şi
aşezat pe un soclu de travertin, operă a sculptorului sibian Kurtfritz Handel.
Urme de
opinci in istorie: Badea Cârţan
În urma cu peste 100 de ani, un cioban
din Ardeal a bătut pe jos drumul Romei, ca să vadă cine e “mama şi tata”
românilor.
4 martie 2006. Dimineaţa rece de
primăvară. Sunt în Cârţişoara, la poalele Munţilor Făgăraş, de pe care zăpada
se spulbera în ocoluri largi. Caut poveşti şi oameni care îşi amintesc de Badea
Cârţan, celebrul cioban care a mers pe jos până la Roma, ca să-şi vadă
strămoşii de pe columna traiană, cu ochii lui. Ce mai ştiu urmaşii, la aproape
o sută de ani de la moartea lui despre el? Cine a fost, de fapt, eroul din
Cârţişoara? Un visător, un aventurier, un patriot? “Ai tu mamă? Ai tu tată?
Du-te la Roma să vezi”.
Era om voinic şi bărbat frumos, da pântru aceea tăt nu s-o
însurat, ca el pântru asta o fost făcut în lumea asta: să care
cărţile, ca să lumineze pe români. Io stau numa şi mă gândesc,
cum o fi trecut el Alpii, cât o fi umblat el de mult până la Roma, de i-or
trăbuit patru părechi de opinci până o ajuns la Columnă. Aşa o
lăsat Dumnezău, să fie el cu cărţile. Toate şcolile de aici le-o umplut de
cărţi romaneşti. Ungurii
l-or urmărit peste tot. Păi,
altfel di ce i-or ars cărţile?“
Dumnezeu Viu Este!”
