Lada de zestre

                                                 

”Lada de zestre ” revine în actualitate ! Datorită faptului că am avut probleme de soft și moft, sau mai bine zis ”moftul softlui ”, am rămas in urmă cu postările a mai multor ediții, așa ca le livrăm acum grămadă !

                                                

”IA , HAINA DE LUMINĂ A SĂRBĂTORII ”

                    ”IA , HAINA DE LUMINĂ  A SĂRBĂTORII ”

                                     Părintele Constantin Necula

         Ne mândrim cu ia românească și o purtăm cu drag, însă cât de multe lucruri știm, cu adevărat, despre istoria ei? Ia, numită și cămașă cu altiță, este cea mai cunoscută și, cu siguranță, cea mai reprezentativă piesă a costumului tradițional românesc. Extrem de importantă în viața satului, ia a suferit de-a lungul timpului modificări, fiind influențată și de portul de la oraș.

         Nu se cunoaște cu precizie momentul apariției acestui articol de îmbrăcăminte, însă cercetările atestă faptul că ia ar putea data încă din perioada culturii Cucuteni.

Este un obiect vestimentar realizat integral manual, pe pânză de bumbac, in sau borangic, cu broderii ample și bogate, în culori vii, având adesea aplicații de mătase, paiete sau mărgele. “Ie” este un termen care se adresează exclusiv cămășii purtate de către femei.

        Nu doar că aceste broderii cusute manual sunt unicat, dar ele erau realizate în mare taină, pentru ca povestea spusă cu ajutorul acului de cusut să nu fie sursă de inspirație pentru nicio altă fată din sat. Zestre de preț, oferită în dar din generație în generație, ia era adesea lucrată într-o perioadă lungă de timp, fiind modificată pentru a corespunde vârstei sau statului social al femeii care o purta.

         Croiala acestei cămăși tradiționale românești sugerează forma unei cruci – o bucată de material de forma dreptunghiulară, cu mâneci largi și o deschizătură 

rotundă în partea de sus, numită și “gura iei”. Aceasta din urmă este întărită cu o cusătură specifică, realizată cu fire de bumbac sau mătase, în culori asortate cu broderiile de pe restul cămășii. Mânecile iei sunt încrețite la umeri și uneori și la încheieturile mâinilor, formând volănașe delicate.

        Nu este o întâmplare faptul că ia imită forma crucii, deoarece viața satului românesc este strâns legată de credința în Dumnezeu. Mai mult decât atât, unul dintre motivele des întâlnite pe cămășile tradiționale românești este chiar simbolul crucii.

         Numeroase personalități ale României, dar și de pretutindeni, au ales să integreze ia în garderoba de zi cu zi.

       Regina Maria, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii și cea de-a doua Regină a României, a fost una dintre marile promotoare ale portului tradițional românesc, pe care l-a iubit și l-a purtat cu eleganță. În urma sa au rămas numeroase fotografii care atestă dragostea pe care Regina a purtat-o iei românești. Datorită ei, această cămașă a devenit un adevărat etalon vestimentar pentru toate femeile din aristocrația românească și a fost purtată cu drag atât de Principesa Ileana, cât și de Principesa Elena.

               Mai mult decât atât, ia noastră are și o zi dedicată – data de 24 iunie este acum marcată drept Ziua Universală a Iei. Această zi este serbată în peste 50 de țări și mai mult de 100 de orașe. Nu este o întâmplare faptul că data acestui eveniment coincide cu o sărbătoare importantă a românilor, respectiv Sânzienele, deoarece ia are brodate simboluri magice, destinate să o apere de rele și de ghinioane pe cea care o poartă.

         De aceea ni se pare un lucru indreptatit sa recuperam si noi câte ceva din Lada de zestre a buncii , unde alaturi de cate un fir de busuioc , bunica a asezat rand cu rand șterguri si ii inflorate , poale cu cipca ca spuma , lenjerii de pat cu dantele late si  cuverturi impanate ..... si câte si mai câte !
        Asa ne bucuram si noi de ” Lada e zestre ” a  bunicii pe care o deschidem sa vedem ce am mai putea recupera dintr-om lume pe care nu o vrem apusa . 
    Asa ne bucuram de realizarile noastre : de iile Marcelei 

sau de ale Ancutei :

..... si a altor doamne dornice de a creea frumosul !

Lada de zestre a bunicii 25

 
   O editie cu totul deosebita , prin prezenta domnei Ciucur Viorica si prin minunatele costume populare colectie personala ! Ii multumim inca de la inceput ca ni se alatura cu drag si cu drag de frumosul traditional romanesc !


 Pe cat de vechi pe atat de frumoase, atutentice , foarte bine intretinute bune de purtat in sarbatori si de ce nu,  oriunde vrem sa mai ne aducem aminte cu mandrie de strabunii nostri !


Lume , lume ia priviti aici :

Printre lucruri de traditie s-a conturat inca o ie noua a Ancutei , cusuta si incheiata manual . 

Cojocel de Beius 

Zadie din casmir pictata ,asta chiar m-a uimit !

poale brodate si infodrate 

de Beius 

Zadie plisata  brodata cu fir de matasa

                                         Multumim doamnei Viorica Ciucur pentru amabilitate si pentru ca ni s-a alaturat cu tot sufletul ei minunat indragostit de bine si frumos ( ca si noi de altfel ) !