La 15 ianuarie , un inger a coborat
printre noi , invesnicindu-ne
“ Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele
soarbe un nour de aur din marea de amar “
Mihai Eminescu
In fiecare an in noaptea de Craciun
Dumnezeu il trimite pe pamant pe ingerul Craciunului cu daruri pentru copii.
El intra din casa in casa si se
opreste la capataiul fiecarui copil. Dintr-o privire ii citeste si ii
cantareste sufletul , dupa care scoate din desaga darul harazit lui de
Dumnezeu.
A ajuns si la o casa simpla ,
taranesca. A intrat incetisor intr-o odaie.
Acolo , intr-un patut cu cearsafuri curate, dormea adanc un baietel.
Ingerul a vrut sa -i cantareasca
sufletul si nu a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare , atat de
mare , ca ingerul s-a speriat si a tresarit ,nestiind ce sa inteleaga.
Oare avea el prin desaga vreun dar
potrivit pentru acest copil ? Tremurand usor a ingenunchiat langa patutul
copilului si i-a asezat darul pe frunte.
S- a aplecat cu evlavie si a sarutat picioarele copilului care primise
ca dar SUFERINTA.
Copilul acela era MIHAI EMINESCU.
El este insasi emblema fiintei romanesti
, un Ianuar intrat in poveste , in eterna poveste a Poesiei.
La implinirea a 165 de ani de la nastere
l-am omagiat in biblioteca noastra care
poarta numele unui alt om de cultura si patriot roman Octavian Goga.
Georgeta Lucia Ardelean