Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

 

 

      

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului^[1][2] este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.

        La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale^[3], Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.

27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

 

 

  Lagărul de concentrare Auschwitz

 

 

   Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.

Ruine de barăci la Birkenau

După cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile orașului Oswiecim, transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste. Din vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția delegațiilor internaționale, iar când au fost întrebați de ce au înființat acest lagăr, naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această lume de elementele ei precare. La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de "cazare" ale lagărului Auschwitz I nemaifiind încăpătoare, s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz II). Aceste două noi capacități de ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste crime se executau sub deviza "munca eliberează", înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat - dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane.

   

 Am vizitat Lagărul de concentrare Auschwitz  și am și acum în minte sentimentele de atunci , nodul din stomac ,anxietatea pe care am simțit –o în locul acela sumbru înconjurat de sârmă ghimpată , coșurile de fum și clădirile în care erau gazați și arși atâția oameni nevinovați , barăcile în care dormeau grămadă în frig și morți de foame unde și acum miroase a moarte …

    O dată în viață trebuie vizitat  Lagărul de concentrare Auschwitz spre aducere aminte !

 

                                            Ardelean Georgeta Lucia

 

      

 

 

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza

 

  În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar român modern.

Unirea celor două principate a început practic în anul 1848, atunci când s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.

Deşi au existat şi voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureştiului drept capitală va face ca Moldova să-şi piardă din influenţă, divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 şi 1858 au demonstrat dorinţa de unire a populaţiei.

A urmat toamna anului 1858, când în principate a început organizarea alegerilor pentru domnitor.

La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful partidei unioniştilor moldoveni.

În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza.

În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.

Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului -, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

 

                                                  Ardelean Georgeta Lucia

 

Mihai Eminescu – Românul absolut

 

                    Mihai Eminescu – Românul absolut

                                                              ( Petre Țuțea )

 

 ,,Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării Lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”, pentru că Dumnezeu Creatorul vede totul, aude totul şi este peste tot, ceea ce Îl ţine foarte aproape de sufletul nostru care nu trebuie să risipească timpul ”

                                                           Mihai Eminescu

Cel ce avea chipul unui „înger frumos, pe fruntea căruia era scris semnul Dumnezeirii”, cel ce-a visat „visul vieţii cel chimeric”, când viaţa îi părea „un basm pustiu şi urât”, cel care a revărsat „gândirea-i fără margini peste marginile lumii”, semănând lumină din „tainica-i simţire”, cel care prin menirea de geniu n-a fost fericit şi n-a putut „face fericit pe cineva”, acesta este marele Eminescu al cărui nume „a scăpat de noaptea uitării”, el fiind un simbol al eternităţii. Suflet al poporului român, Eminescu a ridicat spiritualitatea românească pe culmile perfecţiunii, opera sa fiind esenţa acestei spiritualităţi. Poetul şi-a propus în tinereţe să ridice un „palat poeziei şi altul dramei” ce avea ca scena istoria poporului nostru. Eminescu a ridicat un templu in literatura română, opera sa fiind „Ave Maria” în literatura universală.

 

 Poate că, la 171 de ani de la nașterea sa , pe nevăzute căi putem comunica chiar cu marele poet şi-l putem implora, prin rugăminţi fierbinţi, să revină printre noi, să aducă în inimile noastre speranţa unei lumi mai bune, armonia şi pacea şi toată frumuseţea sufletului său încărcat de iubire.

 Eminescu era conştient de valoarea universală a operei sale, aşa cum se reflectă în poezia „Numai poetul”

 Iată versurile :

 „Numai poetul

 Ca păsări ce zboară

 Deasupra valurilor

 Trece peste nemărginirea timpului/

 În ramurile gândului,

 În sfintele lunci

Unde păsări ca el

 Se-ntrec în cântări”.

 Eminescu rămâne alături de marii poeţi ai lumii, prin opera ale cărei rezonanţe străbat meridianele, fiind îndrăgită şi apreciată de atâţia iubitori de frumos. Avându-l pe Eminescu în suflet, nu mai suntem nicicând singuri, căci purtăm cu noi o bogăţie rară, cea mai de preţ comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci pe firmament cu o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumuseţe şi armonie .

 

                                                            Ardelean Georgeta Lucia

PLEDOARIE PENTRU CARTE

    Lunatică, toamna își mișcă grăbită pașii spre tărâmurile noastre.

   Poate prea grăbită mângâie cu pletele sale roșcat aurii și colorează coroana copacilor.

  Zdrobim dureros sub pașii noștri nostalgia verii trecute , pierdută printre frunzele moarte .

 Într-o perioadă plină de incertitudini , angoase ,frică și negare   avem o certitudine – biblioteca are cărți noi : din toate domeniile , pentru toate gusturile , hrană pentru suflet și creier.

 ” Bunica întotdeauna spunea că Dumnezeu a făcut bibliotecile pentru ca oamenii să nu aibă nici o scuză de a fi stupizi . ”

                                                Joan Bauer

   Uimiți de trecerea zilelor așteptăm omăturile care să acopere cu neprihana  lor drumurile și gândurile.

 E timp de citit și meditat…vă  așteptăm la bibliotecă !

 

                                            Ardelean Georgeta Lucia

 

 

E vremea de must și roade

   Se – nclină cumpăna toamnei peste tristețile , grijile, melancoliile , decepțiile și firavele noastre bucurii .

    Miroase pe la toate ușile a zacuscă și a dulcețuri și pe străzi a frunze galbene .

    

Rainer Maria Rilke are o poezie superbă despre toamnă :

            ” E vremea , Doamne !

              Vara a fost lungă.

              Aruncă-ți  umbra peste cadranele solare

              Și vânturile pe câmpii le –alungă

              Dă fructelor din urmă porunci să fie pline

              Mai dă-le două zile de la sud,

              Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine

              Și toarnă dulce suc în vinul crud.

              De-acum cel fără casă , pribeag va fi

              Cel singur va fi singur vreme lungă

               Va sta de veghe , lungi scrisori va scri.

               Și prin alei , mereu va rătăci , neliniștit,

               Când frunzele s-alungă . ”

 

         Ce frumos, nu-i așa ?  E și vremea de citit !

 

                                            Ardelean Georgeta Lucia

 

Călătorie prin ortodoxie

     Biblioteca noastră are acum privilegiul de a fi cea de a doua gazdă  a unei a unei  frumoase expoziții intitulate CĂLĂTORIE PRIN ORTODOXIE,   ce cuprinde lucrări grafice ale unor copii cu vârste cuprinse intre  5 si 10 ani. Prima data această expoziție a fost găzduită de către 

                       Biserica Ortodoxă  Adormirea  Maicii Domnului  din Aleșd.

     Această bucurie ne-a prilejuit o  Asociatia Orion-Choose to Be a Star , în colaborare cu Biserica Adormirea Maicii Domnului din Aleșd - fiind de fapt rodul unei frumoase activități de vacanță , la care au conlucrat de-o potrivă tineri, dascăli ( prof. înv. primar Mădălina Ioniță , prof. Mărioara Suciu , preot Ioniță Călin),  copii , toți cu aceeași dragoste de neam si credința lui ortodoxă. 

    Așa au aflat micii pelerini din istoria bisericilor de lemn din Peștiș,  Josani,  Gheghie  Beznea - informații despre arhitectura lor cât și despre unele modificări pe care le-au suferit de-a lungul timpului și totodată despre eforturile depuse de preoți și autoritățile  locale pentru restaurarea acestor monumente.

  Da , acestor monumente care stau parcă pavază unui legământ între omul smerit și seninătatea veșniciei divine. Nu degeaba meșterii din trecut construiau atât de înaltă turla bisericii dorind parcă să - L implore pe „Cel ce a făcut lumina „ să aducă și în micile biserici stropul de lumină de viață  dădător !

                                            

   Călătoria prin ortodoxie a continuat apoi și pe la bisericile de lemn din Oradea : anume la Biserica militară Sf. Mare Mucenic Gheorghe , unde preotul militar Mircea Ioniță  a povestit copiilor despre jertfa supremă adusă de eroii români pentru apărarea și întregirea țării.       

                                      

       Activitatea s-a incheiat sub bolta bisericuței de lemn de la Mănăstirea Sfinte Cruci , unde copiii au fost felicitați și răsplătiți pentru munca lor .

 Ce frumoasă lecție de istorie ,  credință, și artă !

    Se cuvin sincere aprecieri tuturor celor implicați și totodată sincere mulțumiri că ați acceptat să expuneți și pentru utilizatorii noștri de bibliotecă. 

                             

              Imi vin acum in minte acordurile suple ale unui îndragit  cântec pe versurile lui Dan Verona 

                                                   Biserica iubirii
                                                                                     

In biserica iubirii

Peste inima saraca

Dumnezeu din cer apleaca

Raiul vesnic viu

Sub o candela subtire

El ingrijorat asteapta

Sa venim la intalnire

Oricat de tarziu

Inima de-ti este franta

Vasnic Mirele te-asteapta

In camara cea de nunata

Sa-ti dea darul asteptat

Veacul cel neanserat

R: O biserica in lume

Este jertfa de Inviere

Dumnezeu in ea coboara

Bland si luminos

Cei raniti si fara nume

Vin aici spre mangiere

Sa nu moara,sa primeasca

Viata in Hristos

Prin biserica iubirii

Au trecut mareu parintii

Si mai raii si cumintii

Cautand spre cer

Veacuri multe de durere

Si de multa rugaciune

Au sapat in lemnul tare

Flori de sfant mister

Ziduri sfinte de biserici

Stau mereu in priveghere

Inima sa ti-o desferici

Din tristetea lumii grea

Mirele sa vina-n ea

 

    

        Vă așteptam cu drag și cu alte ocazii și sperăm să fim părtașii unor frumoase activități  precum aceasta !

                                                                                                           

                                                                    Mult succes !

                                                                                                            bibliotecar, Tamara Urs Hadadea