Se – nclină cumpăna toamnei peste tristețile
, grijile, melancoliile , decepțiile și firavele noastre bucurii .
Miroase pe la toate ușile a zacuscă și a
dulcețuri și pe străzi a frunze galbene .
” E vremea , Doamne !
Vara a fost lungă.
Aruncă-ți umbra peste cadranele solare
Și vânturile pe câmpii le –alungă
Dă fructelor din urmă porunci să
fie pline
Mai dă-le două zile de la sud,
Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine
Și toarnă dulce suc în vinul
crud.
De-acum cel fără casă , pribeag
va fi
Cel singur va fi singur vreme
lungă
Va sta de veghe , lungi scrisori
va scri.
Și prin alei , mereu va rătăci ,
neliniștit,
Când frunzele s-alungă . ”
Ce frumos, nu-i așa ? E și vremea de citit !
Ardelean Georgeta Lucia
