Mihai Eminescu – Românul
absolut
( Petre Țuțea )
,,Istoria
omenirii este desfăşurarea cugetării Lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr
din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”, pentru că Dumnezeu Creatorul vede
totul, aude totul şi este peste tot, ceea ce Îl ţine foarte aproape de sufletul
nostru care nu trebuie să risipească timpul ”
Mihai Eminescu
Cel ce avea chipul unui „înger frumos, pe fruntea căruia era scris semnul Dumnezeirii”, cel ce-a visat „visul vieţii cel chimeric”, când viaţa îi părea „un basm pustiu şi urât”, cel care a revărsat „gândirea-i fără margini peste marginile lumii”, semănând lumină din „tainica-i simţire”, cel care prin menirea de geniu n-a fost fericit şi n-a putut „face fericit pe cineva”, acesta este marele Eminescu al cărui nume „a scăpat de noaptea uitării”, el fiind un simbol al eternităţii. Suflet al poporului român, Eminescu a ridicat spiritualitatea românească pe culmile perfecţiunii, opera sa fiind esenţa acestei spiritualităţi. Poetul şi-a propus în tinereţe să ridice un „palat poeziei şi altul dramei” ce avea ca scena istoria poporului nostru. Eminescu a ridicat un templu in literatura română, opera sa fiind „Ave Maria” în literatura universală.
Poate că, la 171 de ani de la nașterea sa , pe
nevăzute căi putem comunica chiar cu marele poet şi-l putem implora, prin
rugăminţi fierbinţi, să revină printre noi, să aducă în inimile noastre
speranţa unei lumi mai bune, armonia şi pacea şi toată frumuseţea sufletului
său încărcat de iubire.
Eminescu era conştient de valoarea universală
a operei sale, aşa cum se reflectă în poezia „Numai poetul”
Iată versurile :
„Numai poetul
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor
Trece peste nemărginirea timpului/
În ramurile gândului,
În sfintele lunci
Unde păsări
ca el
Se-ntrec în cântări”.
Eminescu rămâne alături de marii poeţi ai
lumii, prin opera ale cărei rezonanţe străbat meridianele, fiind îndrăgită şi
apreciată de atâţia iubitori de frumos. Avându-l pe Eminescu în suflet, nu mai
suntem nicicând singuri, căci purtăm cu noi o bogăţie rară, cea mai de preţ
comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci pe firmament
cu o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumuseţe şi armonie .
Ardelean Georgeta Lucia
