”IA , HAINA DE LUMINĂ A SĂRBĂTORII ”
Părintele
Constantin Necula
Ne mândrim
cu ia românească și o purtăm cu drag, însă cât de multe lucruri
știm, cu adevărat, despre istoria ei? Ia, numită și cămașă cu altiță, este cea
mai cunoscută și, cu siguranță, cea mai reprezentativă piesă a costumului
tradițional românesc. Extrem de importantă în viața satului, ia a suferit de-a
lungul timpului modificări, fiind influențată și de portul de la oraș.
Nu se
cunoaște cu precizie momentul apariției acestui articol de îmbrăcăminte, însă
cercetările atestă faptul că ia ar putea data încă din perioada culturii
Cucuteni.
Este un
obiect vestimentar realizat integral manual, pe pânză de bumbac, in sau
borangic, cu broderii ample și bogate, în culori vii, având adesea aplicații de
mătase, paiete sau mărgele. “Ie” este un termen care se adresează exclusiv
cămășii purtate de către femei.
Nu doar că
aceste broderii cusute manual sunt unicat, dar ele erau realizate în mare
taină, pentru ca povestea spusă cu ajutorul acului de cusut să nu fie sursă de
inspirație pentru nicio altă fată din sat. Zestre de preț, oferită în dar din
generație în generație, ia era adesea lucrată într-o perioadă lungă de timp,
fiind modificată pentru a corespunde vârstei sau statului social al femeii care
o purta.
Croiala acestei cămăși tradiționale românești
sugerează forma unei cruci – o bucată de material de forma dreptunghiulară, cu
mâneci largi și o deschizătură
rotundă în
partea de sus, numită și “gura iei”. Aceasta din urmă este întărită cu o
cusătură specifică, realizată cu fire de bumbac sau mătase, în culori asortate
cu broderiile de pe restul cămășii. Mânecile iei sunt încrețite la umeri și
uneori și la încheieturile mâinilor, formând volănașe delicate.
Nu este o
întâmplare faptul că ia imită forma crucii, deoarece viața satului românesc
este strâns legată de credința în Dumnezeu. Mai mult decât atât, unul dintre
motivele des întâlnite pe cămășile tradiționale românești este chiar simbolul
crucii.
Numeroase
personalități ale României, dar și de pretutindeni, au ales să integreze ia în
garderoba de zi cu zi.
Regina
Maria, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii și cea de-a doua Regină a
României, a fost una dintre marile promotoare ale portului tradițional
românesc, pe care l-a iubit și l-a purtat cu eleganță. În urma sa au rămas
numeroase fotografii care atestă dragostea pe care Regina a purtat-o iei
românești. Datorită ei, această cămașă a devenit un adevărat etalon vestimentar
pentru toate femeile din aristocrația românească și a fost purtată cu drag atât
de Principesa Ileana, cât și de Principesa Elena.
Mai mult
decât atât, ia noastră are și o zi dedicată – data de 24 iunie este acum
marcată drept Ziua Universală a Iei. Această zi este serbată în peste 50 de
țări și mai mult de 100 de orașe. Nu este o întâmplare faptul că data acestui
eveniment coincide cu o sărbătoare importantă a românilor, respectiv
Sânzienele, deoarece ia are brodate simboluri magice, destinate să o apere
de rele și de ghinioane pe cea care o poartă.
De aceea ni se pare un lucru indreptatit sa recuperam si noi câte ceva din Lada de zestre a buncii , unde alaturi de cate un fir de busuioc , bunica a asezat rand cu rand șterguri si ii inflorate , poale cu cipca ca spuma , lenjerii de pat cu dantele late si cuverturi impanate ..... si câte si mai câte !
Asa ne bucuram si noi de ” Lada e zestre ” a bunicii pe care o deschidem sa vedem ce am mai putea recupera dintr-om lume pe care nu o vrem apusa .
Asa ne bucuram de realizarile noastre : de iile Marcelei
sau de ale Ancutei :
..... si a altor doamne dornice de a creea frumosul !